Ce este psihoterapia integrativă?

Practica psihoterapeutică bazată pe integrare afirmă cu tărie faptul că fiecare individ are valoarea sa proprie, inerentă. Este o psihoterapie unificatoare, ce răspunde în mod corespunzător şi eficient nevoilor persoanei atât la nivelul funcţionării afective, cât şi la cel comportamental, cognitiv şi fiziologic, atingând, de asemenea, şi dimensiunea spirituală a vieţii umane.

Termenul “integrativ” are mai multe semnificaţii; se referă în primul rând la procesul de integrare a personalităţii: lucrul cu aspecte neacceptate, neconştientizate sau nerezolvate ale sinelui şi integrarea acestora într-o personalitate coezivă. Rezultatul este diminuarea forţei mecanismelor de apărare ce inhibă spontaneitatea şi limitează flexibilitatea în confruntarea cu situațiile problematice și în rezolvarea acestora, în menţinerea stării de sănătate, în raportarea la oameni şi în relaţionarea cu aceştia, şi în general în funcţionarea în lume la capacitate maximă. Prin integrare, omul devine capabil să facă faţă fiecărei clipe cu deschidere, renunţând la siguranţa aparentă a vreunei opinii, poziţii, atitudini sau aşteptări prefabricate 1.

Psihoterapia integrativă se mai referă şi la o perspectivă holistică asupra persoanei, adică la corelarea sistemelor afectiv, cognitiv, comportamental şi fiziologic din fiinţa umană cu o conştientizare a aspectelor sociale şi transpersonale din mediul în care trăieşte. Aceste concepte sunt utilizate din perspectiva dezvoltării umane, a cărei fiecare fază presupune nevoi de dezvoltare sporite, crize şi oportunităţi de învăţare diferite, tot mai complexe. Principiul integrativ central este deci sinele în dezvoltare. Scopul psihoterapiei integrative este acela de a facilita atingerea unui nivel de integrare şi armonie, în aşa fel încât calitatea vieţii şi a funcţionării persoanei în spaţiul intrapsihic, interpersonal şi sociopolitic să fie optimă, ţinându-se cont în acelaşi timp şi de limitele personale specifice individului 2.

Psihoterapia integrativă ia în considerare mai multe aspecte ale funcţionării fiinţei umane. Astfel, abordările psihodinamică, centrată pe client, comportamentală şi cognitivă, terapia familiei şi cea Gestalt, psihoterapia corporală, psihanaliza şi analiza tranzacţională sunt utilizate toate într-un sistem dinamic. Fiecare dintre acestea oferă doar o explicaţie parţială a comportamentului, a fenomenelor şi proceselor psihice, dar în acelaşi timp eficienţa fiecărei abordări sporeşte în măsura în care este integrată selectiv alături de alte abordări într-un sistem coeziv, adaptat nevoilor clientului. Intervenţiile psihoterapeutice folosite în psihoterapia integrativă se bazează pe teorii şi cercetări ale dezvoltării umane şi presupun o atenţie deosebită la mecanismele de autoprotecţie ce se activează de fiecare dată când apar întreruperi la nivelul dezvoltării normale 3.

(Va urma)

Bibliografie:

1, 2, 3, Erskine, G., & Trautmann, R. (1996). Methods of an Integrative Psychotherapy. Transactional Analysis Journal, Volume 26, Number 4, October 1996.

#psihologieintegrativa #procesepsihice #terapiafamiliei #psihoterapiacomportamentala #psihanaliza