Valorile psihoterapiei integrative

Psihoterapeuții Kenneth Evans şi Maria Gilbert 1 au elaborat o listă extinsă de valori ale abordării integrative, cu scopul aplicării lor în practica terapeutică:

1. Explorarea psihoterapeutică are ca punct de plecare experienţa subiectivă a clientului. Terapeutul va accepta şi va onora lumea clientului, ştiind că această atitudine reprezintă responsabilitatea sa principală.

2. Clientul are un control direct doar în “acum”, conştiinţa sa prezentă. Tot ceea ce descoperă, simte şi gândeşte se petrece în aici şi acum.

3. Omul este principalul agent în determinarea propriului comportament.

4. Moralitatea, care reglementează relaţiile intrapsihice, interpersonale şi sociale, se bazează pe nevoile organice, adică pe o cunoaştere relativ exactă a ceea ce este şi nu a ceea ce ar trebui.

5. Terapeutul mai degrabă explorează comportamentul decât îl modifică. El îi înlesneşte clientului conştientizarea antecedentelor, reacţiilor organice şi consecinţelor comportamentului său.

6. Relaţia terapeutică este o simulare / o reiterare a modului de a fi în lume al clientului, prezenţa terapeutului trebuind astfel să fie autentică, sinceră şi directă. De asemenea, terapeutul trebuie să aibă şi capacitatea de a monitoriza atent procesul terapeutic.

7. Autoreglarea organică se produce prin integrarea minţii şi a corpului, a gândirii şi a emoţiilor, o integrare fizică şi spirituală, de sine şi de mediu.

8. Schimbarea are loc atunci când persoana devine ceea ce este ea cu adevărat, iar acest proces nu se produce prin constrângere.

9. Creşterea personală şi dezvoltarea sunt posibile şi necesită conştientizări intrapsihice, interpersonale şi socio-politice în vederea deconstruirii şi reconstruirii psihice.

10. Psihoterapia integrativă susţine dreptul persoanei de a fi diferită, înfruntând astfel rasismul, sexismul precum şi alte forme de practică / ideologie opresivă.

11. Terapia este cocreată de terapeut şi de client, realitate descrisă de afirmaţia lui Buber care spune că noţiunea de adevăr începe cu doi. “Eu” are sens doar în contactul cu un “Tu” sau un “Acesta”.

12. Maturitatea nu înseamnă doar un grad mai avansat de autonomie a sinelui, ci şi sinele aflat în relaţie. Maturitatea este deci un proces continuu de ajustare creativă.

13. Violenţa reprezintă o încercare de anihilare a sinelui sau a altora, ceea ce se află în antiteză cu ideea de conştientizare şi exprimare deschisă a relaţiei “Eu-Tu”.

14. Atât sinele, cât şi celălalt trebuie priviţi cu respect, curiozitate, consideraţie, compasiune, şi nu judecaţi într-un mod negativ.

15. Psihoterapia integrativă promovează o integrare care lucrează în client atât în timpul şedinţei terapeutice, cât şi după aceasta.

Bibliografie:

1. Evans, K., & Gilbert, M. C. (2010). Introducere în psihoterapie integrativă. Craiova: Ed. Liber Mundi.

2. Beisser, A. R. (1970). The Paradoxical Theory of Changes. In Gestalt Therapy Now, J. Sagan & I. Shepherd (eds.). Palo Alto, CA: Science and Behaviur Books.

în

Evans, K., & Gilbert, M. C. (2010). Introducere în psihoterapie integrativă. Craiova: Ed. Liber Mundi.

13Buber, M. (1923/1996). I and Thou (tradus de W. Kaufman). New York: Touchstone.

în

Evans, K., & Gilbert, M. C. (2010). Introducere în psihoterapie integrativă. Craiova: Ed. Liber Mundi.