Stadiile credinței sau căutarea Sensului

Ideea credinței umane, văzută ca proces de dezvoltare, îi aparține teologului american James W. Fowler (1940-2015), și se edifică pe teoria dezvoltării cognitive a lui Jean Piaget (Piaget, 1936), respectiv pe teoria stadiilor dezvoltării morale, enunțată de Lawrence Kohlberg (Kohlberg, 1958). Fowler construiește un model compus din șapte stadii (Fowler, 1981), model la baza căruia se află definiția credinței, formulată ca o “capacitate sau calitate universal umană de a crea sens” (Fowler, 1991).

Acest model conceptualizează procesul psihologic al construirii de sens și își păstrează neschimbată structura indiferent dacă individul este sau nu afiliat unui sistem de valori religios. Cu toate acestea, în cele ce urmează voi aplica modelul lui Fowler la credința spirituală sau credința într-o formă de divinitate, acestea fiind cele mai sugestive și mai la îndemână atunci când enunțăm conceptul de “credință”.

Modelul lui Fowler așează la baza dezvoltării credinței criteriile de universalitate, ierarhie și secventialitate, cu alte cuvinte credința este universal umană, iar accederea la un stadiu presupune depășirea celui de dinainte.

Primul stadiu, sau credința primară (nedifirențiată), își face apariția în primele luni de viață și poate dura până la vârsta de 2 ani. Este o credință prelingvistică, având o formă rudimentară și bazându-se pe legătura dintre copil și mamă în primul rând. Este o credință legată de siguranța mediului în care copilul trăiește – siguranță, căldură vs. neglijare, ignorare, abuz. În funcție de experiențele trăite în acest stadiu, persoana va dezvolta fie o viziune de predictibilitate și siguranță în relație cu universul (divinitatea), fie neîncredere. Trecerea la stadiul al doilea are loc prin începerea utilizării limbajului, ce reprezintă o formă simbolică de codificare a gândurilor.

Al doilea stadiu, credința intuitiv-proiectivă, se desfășoară de regulă între vârsta de 2 și cea de 7 ani. Folosirea limbajului îl ajută pe copil să-și dezvolte imaginația și fantezia. Gândirea logică nefiind suficient de dezvoltată, copilul are uneori dificultăți în a distinge faptele concrete de cele fantastice. Ideea de divinitate este internalizată prin intermediul povestirilor și a imaginilor venite din partea persoanelor semnificative din viața copilului.

Atingerea vârstei școlarității (6-7 ani) marchează trecerea la un al treilea stadiu, denumit de Fowler stadiul mitico-literal, în care gândirea concret-operațională sau logică a copilului începe să se dezvolte, începe să distingă realitatea de fantezie, iar conținuturile credinței sunt preluate dintr-o varietate mai mare de surse precum: profesorii, alți adulți decât familia, chiar lideri spirituali. Este un stadiu marcat de o credință puternică în idei precum reciprocitatea și dreptatea universului, o reprezentare aproape exclusiv antropomorfică a ideii de zeitate, divinitate sau putere spirituală. Limbajul metaforic și simbolic asociat conținuturilor de credință este deseori înțeles la nivel literal.

Stadiul al patrulea, credința sintetic-convențională, este o etapă ce începe o dată cu debutul adolescenței, la vârsta de aproximativ 12 ani. Accesul la acest stadiu este facilitat de dezvoltarea gândirii formal-operaționale și deci și a capacității de a înțelege lumea și cu ajutorul ideilor abstracte. Stadiul credinței sintetic-convenționale poate fi descris printr-o aderare necritică la un sistem de norme și valori, sistem ce foarte rapid va fi simțit și văzut ca fiind unul personal; credința individului este plasată într-un- și modelată de către un sistem de norme și credințe, reprezentat de o autoritate individuală sau un grup, social acceptate. Orice idee personală sau provenită din exterior, care ar putea periclita în vreun fel consistența sistemului de credință la care a aderat, este deocamdată ignorată sau eliminată în acest stadiu de către individ. Majoritatea oamenilor rămân ancorați în acest stadiu intermediar de dezvoltare toată viața.

Un nivel superior al credinței îl reprezintă credința individuativ-reflectivă a individului, care, pe fondul raționamentelor logice, a gândirii abstracte și a rezolvării de probleme, este capabil să-și asume propriile valori și credințe. Acest stadiu poate fi atins chiar și începând cu vârsta de 20 de ani, dar și mai târziu, la 30-40 de ani. Este o perioadă de angoasă și luptă interioară, de examinare critică a sistemului de credințe în care a crescut și s-a dezvoltat până în acel moment, de identificare a unor conflicte, inadvertențe sau elemente dogmatice nesănătoase trecute cu vederea până atunci. Individul dobândește deschidere către o nouă complexitate a credinței.

Stadiul al șaselea, sau etapa credinței conjunctive, este de obicei atins pe la vârsta de mijloc (apare destul de rar la persoane mai tinere de 30 de ani), punct în care individul realizează limitele logicii și începe să accepte și să integreze paradoxurile vieții și ideea de transcendent. Viață văzută ca mister și reîntoarcerea la vechile simboluri și istorisiri se petrece acum nu prin prisma vreunui filtru teologico-social. Omul este capabil, de asemenea, să rezolve conflictele rămase active din etapele anterioare printr-o complexă înțelegere a unui “adevăr” multidimensional și interdependent, ce nu poate fi limitat de niciun sistem particular. Într-un cuvânt, trăiește conform unei credințe pe deplin asumate și integrate în structura ființei sale.

Cel de-al șaptelea stadiu, sau stadiul credinței universalizatoare (Iluminarea) este rareori atins. Individul situat pe această treaptă vede lumea ca pe-o comunitate univsersală, făcând abstracție de diferențele naționale, sociale, de vârstă, etc. Gândurile și inițiativele sale vizează eliberarea totală de griji și de îndoieli și traiul totalmente dedicat oamenilor, prin identificarea cu perspectiva divină a iubirii și adevărului. Persoane care au atins acest stadiu sunt Maica Tereza sau Ghandi.

Bibliografie:

Fowler, J. W. (1981). Stages of faith. The Psychology of Human Development. New York: Harper & Row.

Fowler, J. W. (1991). Stages in faith consciousness. New Directions for Child and Adolescent Development, 1991(52), 27-45.

Piaget, J. (1936). Origins of intelligence in the child.London: Routledge & Kegan Paul.

Kohlberg, L. (1958). The Development of Modes of Thinking and Choices in Years 10 to 16. Ph. D. Dissertation, University of Chicago.

#stadiilecredintei #cautare #sensulexistentei #psihologie #psihologiasufletului