Cum să identifici un psihopat – trei trăsături care să te pună pe gânduri

Statistic, o persoană dintr-o sută se încadrează în tabloul clinic al psihopatului. Imaginea cel mai frecvent asociată cu ideea de psihopat este cea a unui criminal nebun, exact ca personajul negativ din filmele “Psycho” sau “Tăcerea mieilor”. Această descriere e însă foarte departe de adevăr, majoritatea psihopaților nefiind criminali. E-o veste bună, nu-i așa?

Vestea mai puțin bună este însă aceea că tocmai faptul mai sus amintit îi face mai greu de identificat. Dacă la nivelul populației generale procentajul psihopatiei este de 1 la 100, în cazul pozițiilor de conducere și de putere (directori generali, avocați, somități din domeniul medical, etc.) această valoare ajunge la 2 sau chiar la 4 cazuri de psihopatie din 100.

Cu toate că teoriile privind trăsăturile esențiale ale psihopatiei sunt numeroase, majoritatea cercetătorilor sunt de acord în privința a trei trăsături de personalitate de bază, denumite și “triada întunecată”, trăsături ce circumscriu foarte bine personalitatea de tip psihopat.

1. Machiavellianismul

Se referă la o persoană duplicitară, șireată, manipulativă. Acordă o importanță exagerată puterii, câștigului și banului. Desconsideră cu ușurință regulile morale și sociale, îi minte și-i manipulează pe ceilalți fără remușcări.

La persoanele la care această trăsătură este puternică, manipularea celorlalți are la bază un impuls, similar cu impulsul alcoolicului de a consuma băuturi alcoolice. Uneori manipularea celorlalți vizează obținerea unor beneficii (de exemplu o promovare), alteori nu vizează nimic concret, fiind perpetuată doar din amuzament sau din cauză că manipulantul nu se poate stăpâni (de exemplu trollingul pe internet).

“Armele” manipulării sunt decepția, vinovăția, hărțuirea, simularea slăbiciunii sau lingușirea. Indiferent însă de abordarea folosită, aceste persoane nu urmăresc altceva decât denaturarea emoțiilor și comportamentelor celor din jur.

Deoarece sunt manipulatori de excepție, aceste persoane pot fi șarmante și plăcute, cel puțin la un nivel superficial. Pot simula interesul sau compasiunea pe termen scurt, această masca fiind înlăturată însă destul de repede, devenind astfel cât se poate de clar că în realitate se gândesc numai la binele propriu.

Un exemplu ce ilustrează sugestiv această trăsătură de personalitate este romanul “Fata dispărută”, scris de Gillian Flynn, roman ecranizat în 2014 sub același titlu (Gone Girl). Amy, unul dintre personajele principale, manipulează persoanele din jur prin sex, minciuni, vinovăție, precum și prin jurnalul pe care-l ține. Cititorul pare să se lase păcălit de minciunile lui Amy până către mijlocul romanului, când vălul de aparențe se destramă și Amy se prezintă exact așa cum este: o maestră a manipulării.

2. Lipsa de empatie și de conștiință

Este vorba despre acea voce care îți spune să returnezi portofelul găsit pe stradă sau care te sfătuiește să te porți cu ceilalți așa cum ți-ar plăcea ca ceilalți să se poarte cu tine. Psihopatul nu aude niciodată sau aproape niciodată această voce numită conștiință, astfel încât nu experimentează emoții precum vina, remușcările, simpatia, mila; tocmai acest fapt îl determină să dezvolte comportamente și să întreprindă acțiuni pe care alții doar și le imaginează, fără a le duce însă la bun sfârșit niciodată. Când cineva te înfurie ai tendința să-ți spui “Ce l-aș mai pocni.”, știind însă că n-o vei face. Psihopatul nu are acces la această pedală de frână care se numește conștiința și, în general, dacă vrea să facă un lucru, îl va face.

Acest amănunt ne dezvăluie o altă trăsătură importantă a psihopatului: un slab control al impulsurilor. Aceasta se manifestă printr-o preferință către agresiune, prin parteneri sexuali ocazionali și multipli, prin ușurința implicării în acțiuni riscante și periculoase. S-ar părea că deviza psihopatului este: “Acționează, apoi gândește.”

Personajul Amy amintit mai sus ilustrează cu succes și această a doua trăsătură. Amy este rece, calculată și aproape reptiliană prin lipsa compasiunii. Pare că nu e capabilă a diferenția binele de rău, la fel cum nu poate empatiza nici cu cei din jurul ei.

3. Narcisismul

Se manifestă printr-o centrare excesivă pe propria persoană, vanitate exagerată și o apreciere supraevaluată a propriilor calități și realizări. Narcisistul se consideră perfect; proiectează asupra celorlalți orice percepe că fiind nesatisfăcător la sine (de exemplu, dacă în sinea lui își pune la îndoială inteligență, îi va acuza pe cei din jur de prostie, întărindu-și astfel ego-ul).

Narcisistul iubește complimentele, de care nu se satură niciodată; de obicei îi tratează cu bunăvoință pe cei care-l laudă, la critici poate răspunde însă prin furie puternică sau prin răzbunare. Această dinamică se explică prin ceea ce psihologia numește stimă de sine instabilă: pe de-o parte se urcă pe sine pe piedestal, echilibrul însă e foarte fragil, orice critică îl poate dezechilibra, prin faptul că o percepe ori ca pe-o invalidare a întregii sale ființe, ori ca pe-o declarație de război.

Din cauza acestor trăsături, narcisiștii nu se înțeleg bine cu cei din jur. Nu reușesc să aibă relații interpersonale sănătoase, satisfăcătoare, astfel că încearcă deseori să ajungă în poziții de autoritate, pentru a nu fi subordonați nimănui și pentru a evita cooperarea. Narcisiștii văd întotdeauna în exterior vina propriilor eșecuri.

Concluzii

Trebuie să ținem seama că a-ți recunoaște una sau mai multe dintre aceste trăsături în propria personalitate nu înseamnă că faci parte din rândul psihopaților. Oamenii pot fi atrași de riscuri inutile sau pot fi aroganți, dar nu înseamnă neapărat că se vor implica în acțiuni răuvoitoare la adresa altora. De altfel, și tipologia eroului poate conține una sau chiar două dintre aceste trăsături. Ceea ce face însă diferența este alăturarea tuturor celor trei trăsături la o intensitate foarte mare – egoism, manipulare, lipsa conștiinței.

#desprepsihopati #bolipsihice